Claudiu Marginean

Claudiu Marginean July 14th, 2014 11:07

se pare că holacrația este mediul ideal pentru bitcoin..
https://www.youtube.com/watch?v=FrPM-IGcMas

Alexandru Nedelcu

Alexandru Nedelcu July 14th, 2014 14:18

Am rezerve fata de concept. Exemplele de firme din Sillicon Valley au inca de dovedit ca rezista in urmatorii 5-10 ani. Cred in descentralizare, in ierarhii pe cat mai putine nivele, in oameni care functioneaza bine fara sa li se uite vreun manager peste umar, etc... insa din ce am observat la evolutia proiectelor open-source, care sunt cele mai bune exemple de descentralizare, exista intotdeauna cel putin un "benevolent dictator" ce seteaza directia generala si care respinge greseli, daca nu chiar un grup de oameni, sau chiar o ierarhie pe mai multe nivele. Proiectele open-source insa functioneaza datorita abilitatii oamenilor de a face "fork" in cazul in care nu sunt multumiti de managementul curent, caz in care mecanismele pietei libere decid in cele din urma invingatorul - de unde si grija managementului de a actiona spre binele comunitatii, altfel comunitatea se poate reorienta oricand. Insa ce lipseste in companii este tocmai abilitatea de a face "fork" - angajatii avand "ownership" sau influenta infinit mai mica decat cea a fondatorilor. Si mai este un aspect - cand vine vorba de oameni ce-si aleg singuri locul in firma sau in ierarhia proiectului, asta se face pe meritocratie si increderea dobandita in ochii altora, ceea ce inseamna ca acei oameni trebuie sa fie competenti. Firmele din Sillicon Valley nu angajeaza incompetenti, iar proiectele open-source resping contributiile de proasta calitate, chestie ce ar face dificila adoptarea la nivelul conducerii unei tari, pentru ca de fapt si de drept, oamenii ce lucreaza la un astfel de proiect descentralizat nu sunt deloc egali.

 Claudiu Marginean

Claudiu Marginean July 14th, 2014 15:29

dacă nu sunt egali (normal!) ce îi face eligibili?
starsistemul politic atașat democrației reprezentative este holacrație invers: cei care acced la locul lor în „firmă” mizează pe „prostirea” comunității pentru a ajunge la același rezultat, de a-și alege singuri locul.
holacrația presupune să mizezi pe „deșteptarea” comunității care te va accepta fără să te aleagă.
poate că nu e atât de dificil să se ajungă la o readucere pe poziție a acestei inversări, în timp de cîteva generații, cu condiția eliberării tehnologiilor.
și mai ales cu exemple de succes, cum este acest comerciant de încălțăminte- Zappos.

VM

Vlad Mercori July 14th, 2014 16:14

Daca ati citit cartea lui Hsieh ati inteles cu siguranta de ce omul mizeaza pe acest tip de descentralizare. Una din etapele cele mai dure peste care a trebuit sa treaca a fost momentul cand, din cauza ca s-a extins f.repede si nu a mai putut angaja prietenii prietenilor, a angajat oameni din exterior ceea ce i-a futut toata cultura organizationala.

A trebuit ulterior sa-i plateasca ca sa plece.

Sub forma holocaratiei, cultura organizationala ( daca e deja impamantenita) se propaga mai usor decat in cazul unei ierarhii.

Problema nu o vad in desfasurarea muncii propriu-zis ci in rezolvarea problemelor ce pot aparea + egocentrismul anumitor piese ale puzzle-ului.

Bineinteles insa ca problema esentiala e OMUL si capacitatea lui de a se schimba, de a aprecia libertatea, de a o utiliza in mod pozitiv and so on.

SC

sorin cucerai July 14th, 2014 16:21

Hsieh de la Zappos? Stiu ca are un sistem foarte misto de recrutare, si o cultura organizationala dupa care mie personal imi lasa gura apa :).

Apropo, si Zappos a trecut la holacratie :).

Alexandru Nedelcu

Alexandru Nedelcu July 14th, 2014 16:29

"Eligibilitatea" nu merge decat daca rezultatele implicarii sunt clare in asa fel incat ceilalti sa observe un merit real. In cadrul unui proiect de software de fapt este destul de simplu (relativ) sa observi urmarile unei contributii, pentru ca te poti baza pe niste chestii masurabile - i.e. cat de stringenta este o problema si cat de bine rezolva problema o anumita solutie si eventual in cadrul unei companii cat de mult creste o solutie profitul unei firme sau cat scade costurile recurente. De exemplu am fost la o prezentare despre Facebook a lui Andrei Alexandrescu si ne descria cum anumite optimizari in compilatorul lor de PHP au micsorat semnificativ costul infrastructurii (a data-centerelor) - chestie ce o poti observa imediat ce o solutie intra in productie, nu-ti trebuie cine stie ce metrici sa observi ca oamenii ce au facut asta din proprie initiativa merita rasplata. E mult mai greu intr-o firma de software (bine condusa) pentru cineva sa avanseze in pozitii de conducere prin prostirea majoritatii - nu imposibil, dar greu si daca se intampla (in situatii in care este corupta la cap) atunci firma respectiva ajunge in pericol de declin datorita pietei libere si competitiei acerbe. Datorita competitiei, astfel de firme nu supravietuiesc mult.

Ce vreau sa spun este ca acest concept, "Holacrația", mi se pare ca-i lipseste incredientul de baza pentru care descentralizarea si meritocratia merg in proiectele open-source si anume posibilitatea de "fork". Fara posibilitatea de "fork", atunci nu vad cum ar putea sa mearga fara ca ownership-ul tuturor participantilor sa fie egal, pentru ca vezi tu, intr-un proiect open-source ownership-ul nu este niciodata egal, insa poti transforma oricand proiectul in ceva al tau si poate deveni popular din cauza cererii pietei - astfel ca deciziile de "fork" sunt validate pur si simplu prin competitie. Iar schimbarea asta in Zappos este destul de recenta si poate o sa le mearga, poate nu - depinde mult si de cultura companiei. Zappos oricum a pus intotdeauna foarte mare valoare pe talentul uman din firma. Chiar sunt curios ce o sa se intample cu ei.

Vizavi de democratie, sufera in principal de "tirania majoritatii", insa vizavi de merite depinde mult de context. In contextul unei tari, este un sistem politic oribil, dar este dovedit mai putin oribil decat restul. In contextul unei companii, este oribil din toate punctele de vedere, pentru ca duce la solutii generice, diluate, ce nu raspund bine cererilor pietei si care esueaza datorita competitiei. Dar daca tot vorbim de software, multe din efectele democratiei ar putea fi diminuate prin software + putina educatie - de exemplu ar fi foarte misto sa avem un portal ce urmareste promisiunile guvernantilor, felul in care au fost realizate sau nu si impactul economic - adica o mare problema este ca noua ca cetateni ne este greu sa masuram promisiunile si solutiile oferite, astfel ca nu invatam niciodata pentru ca n-avem materiale care sa expuna clar ce s-a facut, ce nu s-a facut si cu ce ne-a afectat asta viata personala (asta vizavi de primul punct - "prostii" ce voteaza iar si iar aceeasi mafioti nu pot fi invinuiti sau blamati ca sunt "prosti", atata timp cat noi ca societate nu masuram ce se promite si ce se realizeaza). Desigur, nici nu vreau sa ma gandesc la calitatea materialelor aparute in presa in preajma campaniilor - o adevarata mizerie ce supravietuieste din cauza ca noi continuam sa votam cu portofelul. Alta problema a democratiei ar fi mult diminuata daca s-ar introduce un sistem de vot software centralizat si transparent, ce ar face mult mai grea masluirea voturilor, plus ca ar face mai usor votul in sine, ce ar duce la o participare mai buna. Exista multe probleme ale societatii ce nu sunt probleme in cadrul unei companii (i.e. mere versus pere) si care totusi ar putea fi diminuate prin software + putina educatie. Alta problema este ca democratiile nu sunt egale. Aici ies la iveala conceptiile mele libertariene, insa la noi guvernantii au pur si simplu prea multa putere de decizie in probleme ce ar trebui rezolvate la nivel local (aici sigur ca putem intra intr-o discutie despre buget si baroni locali, dar sa presupunem ca nu vorbim de Romania).

 Claudiu Marginean

Claudiu Marginean July 14th, 2014 16:51

nu, nu despre România, dar nu o excludem :)
mai ales că dintr-oarecare ciudățenie (!) angajatorii din IT au venit și vin aici..
un model nou într un pustiu, am putea spune.

dincolo de glumă, mi se pare că e un vis: holacrația e modelul originar iar democrația e mutantul.
iar mutația a intervenit acolo unde femeile au lăsat puterea din mână dând frâu liber agresivității (alandala, la viol) concursului procreativ?

VM

Vlad Mercori July 14th, 2014 23:19

@alexandrunedelcu : nu sunt nici pro nici anti holacratie pentru simplu fapt ca imi lipseste din ADN-ul organizational posibilitatea intelegerii transpunerii in realitate. Noi, aici in tarisoara, cand vine vorba de modele noi de management organizational, suntem in postura indienilor a caror creier nu putea percepe ce sunt alea care vin pe apa ( navele spaniolilor) pentru simplu fapt ca nu isi puteau imagina asa ceva. Pentru ei navele erau cum sunt undele radio pentru noi. Le stim ca exista chiar daca nu le vedem, dar acum 300 de ani, ele erau tot acolo, dar oamenii nu le puteau percepe.

Apreciez insa orice inovatie care conduce la o libertate mai mare a oamenilor in cadrul unei structuri. Asta mai ales pe fondul proastei-intelegeri a ceea ce inseamna ierarhie in companiile autohtone unde ( atat din cate am mai vazut si eu) f.putin se pune pret pe importanta omului si se vorbeste mereu doar ce cifre, targeturi and so on.

 Claudiu Marginean

Claudiu Marginean July 15th, 2014 14:47

@vladmercori : da și nu.
românii sunt ciudați. romîncele sunt frumoase.
dacă la 1835 (!!!) un puștiulache de 25 de ani ca Tudor Diamant însoțit de papagalul boiernaș de vreo 28 de ani (?) Manolache Bălăceanu au reușit dintr-un foc să amețească 60 de familii de la marginea Bucureștiului să vină pe un câmp să înființeze o colonie de muncă (falansteru din Scăieni, al doilea din lume după cel înființat de Fourier), conform „pansionului realizat după metodele născocite de domnealui d. Carl Furie din Franţa” și să reziste acolo un an,
nu aș fi atât de convins că românilor le lipsește vreun ADN, din contră poate au pre mult.
sunt convins că dacă ar veni ceva extraterestru să ceară să fie înfiat de cineva pe pământ apoi românii s-ar bate pentru el.

dincolo de aceste considerații introductive, sănătos aplicate, aș fi curios cum am putea pomeni despre holocrație în România, dacă are rost, dacă putem genera un conținut care să umple mai corect designul (decât a făcut alienul cu pielea lui Scarlett Johansson în Under the Skin, haha).

Alexandru Nedelcu

Alexandru Nedelcu July 16th, 2014 06:23

@vladmercori tendința de a trata oamenii ca resurse ieftine și înlocuibile este una generală, nu există doar în România. Firmele de software/hardware și-n general din Sillicon Valley sunt oarecum pionieri pentru că materia primă este ingeniozitatea umană și profiturile sunt scalabile vertical, adică n-au limite în afară de cunoștințele și imaginația celor ce lucrează și n-au nevoie să dinamiteze munți, să polueze oceane sau să sugă de la țâța bugetului public. Din cauza asta este și industria cu cei mai mulți oameni deveniți milionari în dolari din simplii angajați, angajații fiind adesea răsplătiți cu acțiuni în firmă.

Este în același timp și o lume extrem de dură și de competitivă. Firme ca Zappos își țin angajații fericiți pentru că au înțeles că așa pot concura eficient pe piață, dar să n-ai vreo clipă impresia că are vreo legătură cu vreo formă de simpatie față de oameni sau vreo idee romantică despre colectivism. Tot în zona aia vezi mulți ingineri să zic, ce ori sunt prea în vârstă ori care sunt un pic depășiți de vremuri și care nu prea mai sunt angajabili. Și se muncește mult, foarte mult - sâmbete și duminici muncite din proprie inițiativă, 10-12 ore pe zi sunt chestii de rutină, fiind totul oarecum un joc de noroc, cu ceva șanse mai bune decât la loterie. Într-un fel este vorba de capitalism pur, necorupt de vreo oligarhie.

Sunt totuși de admirat. La noi, ca-n toată Europa, industria este nascentă și se pune accent pe consultanță, în loc de servicii și produse proprii. Cu alte cuvinte inginerii noștrii (și eu) își vând timpul. Profiturile în cazul ăsta nu pot scala decât orizontal, atât pentru firmă, cât și pentru angajați - adică profiturile cresc în funcție de câte capete de om ai angajate pe proiecte, pentru că nu sunt decât 24 ore într-o zi. Și chestia asta crează un ciclu - oamenii buni pleacă pentru că angajările la grămadă scad prețul mediu per oră ce se poate cere, proiectele ce vin sunt neinteresante și prost plătite, etc...

Se întâmplă în toată Europa, nu numai la noi. Eu sunt mai optimist din fire și cred că vom ajunge să lucrăm la produse și servicii proprii. Ceva startup-uri promițătoare avem pe ici colo. În caz contrar vom descoperii că nu putem concura cu chinezii sau indienii, singurele avantaje pe care le avem fiind o cultură mai occidentală și o educație ceva mai bună, ambele fiind doar temporare.

VM

Vlad Mercori July 16th, 2014 16:10

Alex, stii cum e...fiecare intervine in discutie avand in bagaj ceea ce a trait. Niciunul din noi nu a lucrat Zappos ca sa avem certitudinea ca e intr-un fel sau altul. La fel cum cartea lui Hsieh te poate "pacali" la fel si unele pareri scrise in diverse locuri te pot induce in eroare.

Revenind la intrebarile lui Claudiu...ca angajator eu sunt sceptic. Dar repet, e vorba doar de experienta mea personala.

De ce sunt sceptic?

Sunt sceptic pentru ca am angajat de curand content writeri pentru limba engleza. Adica am posturile deschise continuu, dar ma lovesc mereu de o groaza de lucruri.

Desi sunt platiti ok ( zic eu, comparand cu preturile pietii si pt scriitori nativi) establishmentul organizational pe care l-au dobandit la locurile anterioare de munca, ma ucid.

Sunt N exemple: ba sunt obsedati de dead-line si fac crap work doar in ideea sa o trimita la timp, ba traiesc cu impresia ca lucrand de acasa e de fapt o joaca ( realmente traiesc cu impresia ca romanii daca nu pleaca de acasa simt ca nu muncesc), ba nu inteleg de ce content managerii le corecteaza textele la virgula ( gen "imi sunt vanate greselile ca nu era asa o problema de mare- lipsa totala a constiintei lucrului bine-facut) sau pur si simplu refuza sa primeasca paymentul de 3 ori pe luna cum obisnuim. ( in ideea de a fi mai rewarding, lucru testat in anii anteriori si care functioneaza, dar nu pt cei cu idei fixe gen "Sa-mi vina mai multi deodata..D'oh!)

Si apoi imi propun eu sa le explic ca Good is bad because it's the enemy of great :)

Discutia e infinita iar implementarea dureaza ( cum zicea si Claudiu) 'jde ani.

Alexandru Nedelcu

Alexandru Nedelcu July 17th, 2014 08:00

@vladmercori n-am vrut sa insinuez ca vorbele mele sunt altceva decat experienta personala. Ai perfecta dreptate.

Vizavi de problemele cu care te confrunti, te cred si nu prea sunt bun de sfaturi, totusi incerc, poate-ti da vreo idee :-)

Faza este ca (d.p.m.d.v.) oamenii lucreaza bine si sunt self-managed intr-o organizatie cu structura plata atunci cand sunt motivati, iar motivatia este un pic corelata cu competenta individului.

Eu as incerca sa lucrez la ambele aspecte - i-as concedia pe cei care sunt inflexibili (care nu vor si nu vor sa invete sa puna niste rahaturi de virgule cum trebuie), care sunt negativisti si nu vor sa-si schimbe atitudinea (pentru ca otravesc fantana), iar celorlalti as incerca sa-i motivez mai mult cumva, nu neaparat prin salariu. Si nu stiu cum este la copyrighteri, dar la programatori mai bine ai 3 foarte buni decat 20 slabi. Ma rog, nu stiu si nu pretind ca ai putea folosi sfatul asta.

Vizavi de lucrul de acasa, este cam greu si trebuie sa-i intelegi un pic. Eu de exemplu nu pot lucra de acasa pentru ca-mi vine greu sa-mi separ viata personala (interactiunile cu sotia si copilul, timpul de relaxare) de viata profesionala si ajung sa nu mai ma pot deconecta sau sa frec menta prea mult. Cand lucram remote imi inchiriam masa in cladiri gen TechHub/Regus sau ma duceam pe la cafenele. Un lucru ce ajuta ar fi o sedinta de Scrum dimineata pe la 10, ca pune pe toata lumea in alerta - este o sedinta scurta in care fiecare spune (pentru toata lumea) ce a facut ieri si ce va face azi. Nu stiu daca ar merge pentru copyrighteri, pentru ca nu stiu cat de multa colaborare aveti acolo, dar la programatori are efect benefic.

Ca si procedura, la programatori merge sa faci code-reviews publice. Nu stiu ce platforme folositi, dar exista unelte / interfete web prin care membrii organizatiei sa-si faca review la munca prestata - adica nu doar managerii, ci si copyrighterii intre ei. Chestie din care toata lumea invata - presupunand ca se intelege ca a critica o bucata de cod sau de text nu este un atac la persoana si ca toti faceti asta ca sa invatati unul de la altul. Si sper ca lucrati cu unelte de control al versiunilor, iar documentele sunt livrate ca si texte simple, nu ca si DOC sau PDF sau alta balarie de format binar - daca nu, recomand GitHub sau BitBucket - care au inclusiv unelte de code-reviews incluse. Daca nu lucrati asa, atunci asculta macar de paragraful asta, ca din experienta mea are efecte super benefice.

VM

Vlad Mercori July 17th, 2014 15:13

Merci tare mult de sfaturi, really useful :)

SC

sorin cucerai July 24th, 2014 12:46

Încerc să prelungesc puțin discuția - dintr-o perspectivă ușor diferită.

Există ceva care se cheamă managementul culturii organizaționale, care pe la noi nu prea se poartă. Și nu prea se poartă pentru că nu prea e înțeles - în particular, nu prea se înțelege utilitatea managementului culturii organizaționale.

Să luăm cazul unei firme. De ce există firma aia? Asta ar fi întrebarea fundamentală pe care ar trebui să și-o pună întreprinzătorul. De ce am făcut io firma asta? Ce mesaj vreau să transmit prin simpla existență a firmei? Ce vreau să schimb în lume prin apariția firmei mele?

Răspunsul la întrebările astea dă misiunea firmei, „nebunia” ei, amprenta ei unică.

Dincolo de misiune, apar valorile. Ce valori susțin? Pe bune, adică, nu declarații de frumusețe. Ce valori apără firma mea prin existența ei? Poate că apără valoarea ierarhiei, sau a coordonării pe orizontală, sau a transparenței, sau a elitismului - nu contează. Ce contează e că valorile astea există oricum. Ele transpar întotdeauna în modul de organizare.

Io când mă duc la o firmă mă uit ce reguli de interacțiune există în firma aia, cum organizează ea interacțiunile propriu-zise dintre membrii firmei. Acolo, fără greș, văd valorile reale ale firmei, dincolo de bla-bla-ul de PR.

Deci valorile pe care le susții cu adevărat îți dau regulile de interacțiune dintre membrii firmei.

Avem așadar misiunea, valorile și regulile. La ele se adaugă codul etic (o altă chestiune încă prost înțeleasă la noi) și managementul eticii.

Toate astea împreună definesc cultura organizațională a firmei - care este un bun strategic al firmei și trebuie manageriată în consecință.

La noi, întreprinzătorii se concentrează aproape exclusiv pe managementul producției și pe managementul financiar. Adesea, din păcate, fac și mult micro-management. Și pierd din vedere cultura organizațională și managementul ei.

Dar managementul culturii organizaționale e SINGURUL capabil să îți asigure reproducerea pe termen lung a organizației - în cazul discuției de aici, a firmei.

Pe baza lui faci preselecția și ulterior selecția potențialilor angajați. Poate că sunt mulți softiști buni, de exemplu. Dar dacă mă uit doar la calitatea lor profesională fără să mă intereseze și compatibilitatea dintre ei și cultura organizațională a firmei, mă duc dracului. Fiindcă o să am un turnover de personal care ajunge să-mi pericliteze profitabilitatea afacerii - și, în plus, devin depresiv și mă demotivez eu însumi.

Managementul culturii organizaționale, dacă e bine făcut, îți asigură o mono-cultură în organizație - și îți asigură posibilitatea perpetuării mono-culturii respective. În plus, te scutește de multe cheltuieli, fiindcă te orientează în raport cu tine însuți, cu angajații, cu clienții și cu furnizorii. Nu orbecăi, știi întotdeauna unde, cât, cum și de ce să investești.

De-asta spuneam de cultura organizațională că e un bun strategic. Iar bunul ăsta poate fi manageriat. Cum poate fi manageriată și schimbarea culturii organizaționale, dacă e cazul - așa cum a făcut Zappos, de exemplu, când a trecut de la o structură clasică la una de tip halocratic.

Chestiunile astea nu se întâmplă prin simplă dorință :). E vorba de management aici, și de expertiză. Și de investiție în managementul culturii organizaționale :).

Mă opresc aici - și îmi cer scuze dacă am fost prea teoretic și/sau prea lung la vorbă :).